-Ce e asta?
- Muzică, Tănase, muzică!
Până la urmă îmi place dimineaţa…
Poate sunt doar impresii de moment, dar, cel mai probabil, nu îmi place aşa de mult seara pe cât îmi place dimineaţa tare… pe la 4-5 când se crapă de ziuă şi nu e nimeni pe stradă. Mi se pare că sunt mai … bun atunci, mai calm, mai … blând. Mi-e dor de un sentiment care e legat de dimineaţă… dar nu ştiu de ce.
Cred că sunt singurul care se încăpăţânează să nu facă din blogul ăsta unul tehnic, în care să spun cât de mult îmi place să urmez un pattern în programare, sunt curios cât o să mă ţină asta.
Puse capăt la capăt se cam tot adună zilele de la o mână de când am lăsat aţele de la opinci mai slobode. Am chef să fumez ceva, puţin acolo, cât să ascult Popol Vuh ca o locomotivă erou… sau eroină…
Mâine o să refuz să fiu coerent şi stabil. Mă miră că pot face asta… sau nu… cam asta fac aici.
Peace love and understanding!
Cu Amelie în gând
Cred ca e oficial, deşi îmi e greu să admit că am aşa ceva, Tiersen e “formaţia” mea preferată… şi că sunt îndrăgostit de ideea de Amelie… sărim peste.
Gesturile frumoase mai tot timpul vin împachetate în ambalaje urâte. Poate e din cauză că de obicei când se face un gest frumos ideea de a pune acel gest într-un amblaj asemănător pare redundant şi idiot. Cred că sunt de acord cu ideea asta… chiar mai mult, o susţin şi mă bucur de ea… dă o notă de bunăvoinţă.
Sunt curios dacă sunt doar eu (geniu adică) dar am impresia că nu pot da greş când e vorba de oameni. Îi “ginesc” pe toţi de la început… chiar pe toţi… câteva persoane ar trebui să se bucure acum.
Îmi pare rău că nu ştiu să cânt la două instrumente pian şi vioară… noh, că nu sunt fan chitară…
Mi-e dor de munte… poate mă încumet să încerc…
Peace love and understanding
Cinci căi sau reguli
Cinci reguli spre moksha:
1. Fă-ţi planuri doar dacă eşti sigur că le pui în practică.
2. Strigă şi înjură atunci când te enervezi ( de preferinţă la muncă, cei care nu înţeleg asta sunt cei care freacă buha şi nu fac nimic la locul lor de muncă).
3. Între momentele în care înjuri şi strigi întinde-te, cască şi râzi cât poţi tu de mult.
4. Fă-ţi bine temele dar mergi la ţintă.
5. Acultă “Common people”, varianta William Shatner.
A şasea şi cea mai importantă: Fii hedonist!
Ok, recunosc, am minţit, nu are nici o treabă cu moksha.
Peace love and understanding
Scris aseară
Aș putea da vina pe loc, vreme și un film, dar până la urmă entry-ul acesta s-a născut odată cu renașterea unei anumite stări în mine.
Mă simt… tânăr… mai toți, cu excepția lui Winter desigur, ar zice că sunt tânăr. Într-un entry anterior ziceam ca mă simt ca studentul de anul I, păi, am impresia că sunt prins într-un ciclu, pentru că acum mă simt ca studentul de anul II.
Încrezut dar extrem de curios și doritor să evolueze, cu o grămadă de chestii pe cap dar având în minte eterna soluție „Se vor rezolva toate, pentru că ești băiet deștept”, agresiv și coleric dar extrem de jovial și dispus să accepte și să înteleagă orice ”nație” de om. Pe scurt eu văd studentul de anul II ca pe un adevărat budist cu probleme de temperament.
„Odată cu apariția atribuțiilor dispare timpul liber”, și acum toată lumea să aplaude măreața cugetare. Dar serios vorbind, cred că întradevăr scriu chestia asta pentru că am avut pentru puțin timp capul scos din cod, planuri de carieră și viitor, gânduri despre chestii făcute și regretate și lucruri nefăcute și la fel de mult regretate. Dacă mai eram student aici apăreau o grămadă de persoane, o mulțime de pseudonime date de mine anumitor persoane care mi-au influențat măcar cât o tranziție a lunii pe cer viața din ultimul timp… de un an…
Pff, de o bucată de timp nu mă mai implic în discuții, intru îmi fac prezența aud ceva total idiot, și dacă înainte aș fi reacționat sau combătut ideea … cu argumente desigur, acum râd în minte și îmi indrept concentrarea către ceva din spatele scoarței mele cerebrale.
Dacă cineva a așteptat vreo reacție emoțională chiar sentimentală din partea mea în ultimul an de zile acum e momentul! Comentarii, reproșuri, laude, declarații chiar și șuturi în fund, strângeri de mână și săruturi pe obrazi, frunte sau buze toate sunt acceptate acum, în acest moment, în care îmi pasă de toate astea. Era robotul acela idiot din benzile desenate, care își dorește să experimenteze cum e să ai sentimente umane, eu sunt robotul și pentru seara asta am acele sentimente. Nu mi le-am dorit, nici nu știam că mai există, dar sunt aici, și le pun la încercare.
Acum e de vină filmul, dar chiar cred că în ultimul timp din ce în ce mai puțini oameni pe care îi cunosc sau îi întâlnesc au măcar cea mai mică idee ce înseamnă să îți răsfeți sufletul și simțurile. Nu zic că nu au avut-o dar și-au pierdut-o, într-un mod natural și logic… și natural. Fie folosesc excesele pe post de surogate, fie nu fac nimic, fie se îngrădesc într-o mentalitate tipică unei turme de oi libere, independente, unice și responsabile față de societatea pe care o disprețuiesc. Eu unul sunt liniștit cu gândul că într-una din categoriile astea mă încadrez și eu…
Tot acum sunt în stare să recunosc că încă nu sunt pregătit să mă duc acolo unde s-a dus mai toată lumea din jurul meu. Considerați-mă copil sau copilăros, dar încă nu vreau, încă nu simt nici dorința, nici nevoia și cu siguranță nici chemarea. Poate încă nu am găsti catalizatorul… sau poate l-am găsit dar mi-a fost frică de reacțiile adverse.
Și mai sunt în stare să recunosc că mă enervează la culme ideile, tot mai dese, a oamenilor că au descoperit secretul universului și existenței, au descoperit palpabilul și au eliminat efemerul, au găsit ce merită și ce nu, au găsit cea mai evoluată formă din evoluția momentană a omului și umanității, știu să tragă linie între prostie și deșteptăciune… vorba domnului comedian „Bullshit!”. Da, omul evoluează dar nu îți garantează nimeni că faci parte din tribul meu… și tribul meu, din cauza conexiunilor tribale evoluează diferit de tine. Nouă ne plac urșii… și încă nu am auzit o definiție deșteaptă a prostiei.
Ca final spun că îmi plac oamenii care se dedică cu plăcere unui lucru și mor împăcați cu ideea sau aluzia că au făcut ce și-au dorit… nu mai scriu nimic în seara asta…
Peace love and undestanding.
Pep talk to the lazy neurons
” Listen up men. I gathered you… you were gathered here, under Blazzaj’s live Urma to do your stuff and obtain that that we crave for! I know that you are small and weak but you are many, I know that the balls have more power than you, but still, you are many… you don’t live long… but you are many… You have done this so many times before, you know what to do, you were trained for this, for countless times I watched you do this with pleasure in your axons. Be the men … parts of the man… that I know you are and do this! It’s now or never! The fate and faith of your fatherland is hanging in the balance! Think of all the pleasure you could have from this, the joy of success, the prizes of winning, the overwhelming pride… Fuck it, men, do something! I await results! “
Peace love and understanding.
Din când în când revin pe aici
După o lungă şi nu chiar atât de inteligentă căutare a unei exprimări, îmi veni în minte, o imagine:
Draga de Laika, în spaţiu, ajunge la concluzia că “lumea e albastră pentru că nu e verde”
Păcat că nu pot desena… draga de Laika… vorba aia: “So small, so innocent, so young, so delicately done”. Eu de obicei înţelegeam, alegeam, “dumb” în loc de “done”, dar cine ţine scorul ?
Peace love and understanding.
P.S.: Cum te simţi ? Eu sunt extrem de calm pentru luna Martie..
