Poate sunt doar impresii de moment, dar, cel mai probabil, nu îmi place aşa de mult seara pe cât îmi place dimineaţa tare… pe la 4-5 când se crapă de ziuă şi nu e nimeni pe stradă. Mi se pare că sunt mai … bun atunci, mai calm, mai … blând. Mi-e dor de un sentiment care e legat de dimineaţă… dar nu ştiu de ce.
Cred că sunt singurul care se încăpăţânează să nu facă din blogul ăsta unul tehnic, în care să spun cât de mult îmi place să urmez un pattern în programare, sunt curios cât o să mă ţină asta.
Puse capăt la capăt se cam tot adună zilele de la o mână de când am lăsat aţele de la opinci mai slobode. Am chef să fumez ceva, puţin acolo, cât să ascult Popol Vuh ca o locomotivă erou… sau eroină…
Mâine o să refuz să fiu coerent şi stabil. Mă miră că pot face asta… sau nu… cam asta fac aici.
Peace love and understanding!
septembrie 12th, 2011 at 23:29
Pui cam prea nulte puncte de suspensie în ultimul timp.
Și nu mai e cool să fumezi din 98
septembrie 13th, 2011 at 11:15
Ha! Chiar buna statistica, stiam eu ca esti in stare sa faci putina analitica
, am pus putin cam multe puncte de suspensie.
Pai nu vreau sa fiu cool, sunt si fara sa fumez, singurul moment in care nu sunt e cand stau la o bere cu tine